Категории

Тут было

Colindă de Sfîntul Vasîle — Prădarea raiului

Spread the love

Fiecare român, dar îndeosebi moldovenii cunosc bine acele sărbători, care ne-au rămas de la străbuni. În primul rând acele sărbători, care ţin mai mult de obiceiurile păgîne. Este vorba în primul rînd despre obiceiurile de iarnă. Aceste sărbători sunt cele mai aşteptate şi cele mai frumoase în datinele moldovenilor şi românilor. Timpul cel mai întrebuinţat pentru umblarea cu colindatul este ajunul Crăciunului. În seara acestei zile, mic şi mare, tânăr şi bătrân, îndătinează a umbla pe la case şi a colinda diferite colinde. Şi în ajunul Sfântului Vasile încă se colindă la noi în Moldova, dar în România mai puţin. Şi mai cu seamă în acele ţări unde este uzitat Pluguşorul, umblă în această seară cu colindatul mai mult numai săracii şi băieţii cei mici, pe când mai toţi ceilalţi inşi umblă de regulă cu Aratul. Cu toate acestea însă, între datina colindatului din ajunul Crăciunului şi între cea din seara Sfântului Vasile nu există nici o deosebire mai esenţială. Drept aceea, în şirele ce urmează, noi ne vom mărgini la reproducerea numai a două colinde din Bucovina, dimpreună cu variantele lor. Ce se atinge însă de datina colindatului, precum şi de toate celelalte datine şi credinţe, cari stau în strânsă legătură cu aceasta, vom scrie mai pe larg când ne va fi vorba despre ajunul Crăciunului.
Prădarea raiului

Sculaţi, sculaţi, boieri mari,
Lerui Doamne!
Că vă vin colindători,
Lerui Doamne!
Pe la miez de cântători.
Sculaţi, sculaţi, nu dormiţi,
Sculaţi şi vă-mpodobiţi,
Că nu-i vremea de dormit,
Câ-i vremea de-mpodobit
Cu podoabe de argint,
Cu cănafi până-n pământ.
Şi sculaţi şi slugile,
Să măture curţile.
Cocoş negru mi-a cântat,
Zori de zi s-au revărsat,
Slugile mi s-au sculat,
Curţile mi-au măturat,
Popii-n slujbă mi-au intrat.
Mândră-i slujba, cine-o-ascultâ?
C-o ascultă
Maica sfântă,
Şi Ion
Sânt-Ion,
Nânaşul lui Dumnezeu,
Şi cu scump finuţul său.
Maica sfântă
Stă şi-ascultă,
Şi ascultă
Cât ascultă
Şi din gur-apoi cuvântă:
— Of! Ioane Sânt-loane!
De-ai şti tu, precum nu ştii,
Aici mult n-ai zăbăvi!
— De ce să nu zăbâvesc,
Pe domnul să-l pomenesc?
— Că Iuda cel blăstămat în rai că ţi s-a băgat
Şi raiul că l-a prădat!
— Da el din rai ce-a prădat?
-Păhăruţul mirului,
Scaunul judeţului,
Ciubărul botezului!
— Maică sfântă! mergi, fii bună,
— Şi fă tunuri şi mi-1 tună!
După el de vei tuna,
Iuda că s-a spăimânta,
I’oate-n rai că Ie-a lăsa!
Maica sfântă c-a tunat,
Iuda că s-a spăimântat,
Toate-n rai că le-au lăsat.

(Din Zahareşti, sat în districtul Sucevei. de Ioana I lorişcu şi corn. de Const. Horişcu, stud. gimn.)

RelatedPost

Leave a Reply